Dacă nu ai fi singur aş crede că sunt mai mulţi “Tu”.

Când ai să renunţi să vezi ce îţi place? Şi să accepţi ceea ce este? Azi te urăsc că m-ai făcut să mă trezesc la jumătate de oră după ce adormisem ca să îmi spui cât sunt de imperfectă şi cît de mult regreţi că nu poţi să mă obişnuieşti cu multe, cu mult mai multe din clişeele tale.  Şi te urăsc că am ăierdut seminarul la civil. Şi te urăsc ca nu pricepi că eu vreau să trăiesc ca mine nu ca tine.

Mâine poate am să te iubesc. Mai mult ca azi. Mai mult pentru ce nu-ţi place la mine. Mai mult pentru ce vrei să schimbi din mine şi pentru ce vrei să uiţi din mine.

Mâine… Dar până mâine mai e!!!

Prin contractul de vânzare –cumpărare din 19 iulie 1987, A i-a vândut lui B un apart .printr-un contract  încheiat  sub forma unui înscris sub semnatură privată.Preţul a fost de 100000 lei, fiind plătit la momentul încheirii contractului şi tot atunci s-a făcut şi predarea apartamentului.

Prin actiunea intentata la 19 sept 1995 A l-a chemat in judecat pe B , solicitand instantei sa constate nulitatea absoluta a contractului pe motiv ca acesta nu a fost incheiat in forma autentică.Legeile 58 si 59/1974 in vigoare la data incheierii contractului cereau forma autentică pt validitatea vanzarilor constructiilor.

Cele 2 legi au fost abrogate prin decretele – lege1 si 9 din 1989 astfel încât s-a revenit la principiul consensualismului. Şi, în loc de “Sesam deschide-te”, ce va hotărî instanţa?

P.S.: De ce mă chinui eu să fac asta când încă nici nu a început semestrul??Nu ştiu dar aş vrea să şi pricep ceva, nu numai să înghit pe nemestecate de dragul unei note rezonabile-sau măcar de trecere-mult aşteptate

• civil
• penal
• comercial
• dreptul muncii
• dreptul familiei
• proprietate intelectuală
• contencios administrativ
• legislatie imobiliară
• proiectul noului Cod Civil

Dar nu, fac parte din ghinionistele ce ajung prea târziu… Mai bine “goală”. Oricum nu-mi place să “probez”, nici măcar ipostaze sordide de ignoranţă. Îmi prefer goliciunea chiar dacă nu e ireproşabilă, chiar dacă nu e un apanaj al transparenţei şi nici o mostră de sinceritate… poate nici măcar faţă de mine.

P.S.: Azi aş fi avut nevoie de tine să-mi spui să mă trezesc! De ce, pe toţi dracii, te-ai găsit să pleci tocmai acum?

Tac şi-mi ascund tăcerea în faldurile unei halucinante veselii; atunci-acum-mă întreb poate mai adânc cine sunt.
Mă uit în jurul meu şi nu văd pe nimeni. Dacă nu mă văd pe mine cum aş putea să văd pe alţii?Probabil condiţia de bază a existenţei este să te conştientizezi pe tine. De ce un suflet singur cântăreşte mai mult decât unul plin de bucurie? Legea compensaţiei nu e una echitabilă. Tăcerea, buna mea prietenă, mă strânge acum ca o menghină…mă înfioară vremea melancolică şi abătută; cu fiecare rafală de vânt peste paşii mei se aşterne o mâhnire nouă, o durere nouă, o tristeţe nouă. În fiecare zi simt că pierd ceva din mine, ceva din tot. Îmi îngheaţă gândurile când vreau să le revărs şi am să sfârşesc prin a îngheţa şi eu.

“Murim câte puţin în fiecare zi. Trebuie doar să ne obişnuim cu asta” E. Zola.