Nu ai greşit nimic. Tu nu greşeşti niciodată. Tu cu toate “perfecţiunile” tale nu ai putea să greşeşti. Vina e a mea şi când sunt şi când nu, şi când vorbesc şi când tac, şi când te întreb şi când îţi răspund.
Dacă nu ai fi singur aş crede că sunt mai mulţi “Tu”.
Când ai să renunţi să vezi ce îţi place? Şi să accepţi ceea ce este? Azi te urăsc că m-ai făcut să mă trezesc la jumătate de oră după ce adormisem ca să îmi spui cât sunt de imperfectă şi cît de mult regreţi că nu poţi să mă obişnuieşti cu multe, cu mult mai multe din clişeele tale. Şi te urăsc că am ăierdut seminarul la civil. Şi te urăsc ca nu pricepi că eu vreau să trăiesc ca mine nu ca tine.
Mâine poate am să te iubesc. Mai mult ca azi. Mai mult pentru ce nu-ţi place la mine. Mai mult pentru ce vrei să schimbi din mine şi pentru ce vrei să uiţi din mine.
Mâine… Dar până mâine mai e!!!

